Istoria quilingului

Nu se stie exact cand a inceput acest proces, dar se spune ca in timpul Renasterii, maicutele si calugarii francezi si italieni foloseau quilling-ul pentru a decora copertile cartilor religioase. Multe surse de pe inernet afirma faptul ca hartia cea mai des folosita de ei, era reprezentata de benzile de hartie suflate cu aur pe care le taiau de pe marginile cartilor religioase. Sunt multi care contrazic aceasta idee, pentru ca acele Biblii si carti religioase nu erau atat de multe in biserici si manastiri, iar faptul ca se rupeau colturile ar fi reprezentat un pacat. Quillingul imita deseori”broderia arhitecturala” a acelor timpuri. In secolul al 18-lea, arta quilling a depasit limitele religiei si a devenit cunoscuta si folosita in Europa, fiind practicata mai ales de persoanele instarite sau de vita nobila. Se spune ca au existat cateva scoli care predau asa ceva printre alte subiecte artistice.

 

Unele surse sugerează că acest gen de artă (prin rularea hârtiei) a fost practicat pentru prima dată în Egiptul antic. Această tehnică a fost preluată în sec. 16 şi 17 în Franţa şi Italia când doamnele din înalta societate au reînviat acest stil. Lucrările au căpătat o înaltă ţinută artistică. Această tehnică a câştigat adepţi şi în America de Nord. Astăzi tehnica are ceva în comun cu cea practicată de Elizabeth ( fiica lui George al III-lea), Joseph Bramah (faimosul stilist), d-l Delanz (pionier în arta care utilizează ca material de bază hârtia) Despre quilling scria şi Jean Austen în romanul “ Raţiune şi simţire” precum şi surorile Bronte în romanele lor. Această artă nu era practicată de femeile de rând ci de cele din înalta societate realizând lucrări remarcabile cu care împodobeau coşuleţele de lucru, scrinul, cabinetul, confecţionau rame pentru tablouri.